Descoperiri Arheologice la Andolina
Artefactele expuse au fost descoperite în urma săpăturilor din toamna anului 1960, efectuate în localitatea Andolina din județul Călărași. Echipa de cercetare, din care au făcut parte arheologii Eugen Comșa, de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, și Apostol Atanasiu de la muzeul din Călărași, a identificat trei morminte. Unul dintre acestea este asociat culturilor Boian, care au avut o importanță deosebită în epoca neolitică. Săpăturile s-au desfășurat la sud de drumul care leagă Andolina de Vărăști.
Scheletul menționat a fost găsit la o adâncime de 1,15 metri față de nivelul actual al solului, iar lângă gâtul acestuia s-au găsit 30 de mărgele din scoici și 28 din cupru, ce fac parte dintr-o categorie arheologică semnificativă. Dintre acestea, 24 erau din cochilii de Spondylus și restul de la scoici de Dentalium.
Inovații în Fabricarea Mărgelelor
Mărgelele din Spondylus se remarcă printr-o formă specifică de plăcuțe dreptunghiulare cu colțuri rotunjite și o secțiune triunghiulară. Fiecare plăcuță are pe laturile lungi două sau trei perechi de crestături opuse, ceea ce le conferă un caracter distinctiv. În plus, majoritatea pieselor au orificii create pe partea dorsală, ce indică metodele de utilizare. Este probabil ca mărgelele au fost strânse pe două fire paralele.
Este interesant de menționat că, conform cercetărilor de specialitate, procesul de fabricație al acestor mărgele începea cu obținerea unor semifabricate din cochilie, care erau ulterior modelate prin abraziune. Ultimele etape includeau lustruirea și perforarea pieselor, realizate din unghiuri diverse pentru a crea formele evazate specifice.
Originea și Importanța Mărgelelor
Cercetările sugerează că materialele din care erau realizate aceste mărgele nu erau ușor accesibile, provenind din zone îndepărtate. Semnele de uzură observate asupra mărgelelor indică faptul că acestea au fost utilizate înainte de a fi depuse în morminte, însă nu se știe cu certitudine dacă utilizarea lor a fost limitată la comunitatea locală sau dacă au circulat și în afara acesteia, în rândul altor grupuri.
Aceste obiecte deosebite sunt incluse în expoziția permanentă a muzeului, intitulată „Evoluția comunităților umane la nordul Dunării”. Detaliile despre aceste descoperiri provin din lucrările lui Eugen Comșa, publicate în 1961, și din studiul realizat de Monica Mărgărit în 2025, în „Oxford Journal of Archaeology”.
Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv Opiniacalarasi.ro. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.
De reținut
Pentru comunitatea din Călărași, aceste exponate nu sunt doar obiecte vechi, ci o fascinantă legătură cu moștenirea noastră culturală. Muzeul Dunării de Jos oferă o oportunitate excepțională de a înțelege mai bine istoria regiunii și de a aprecia realizările arheologilor care au contribuit la descoperirea acestor comori.







